Despre mine

Bună ! Eu sunt Laura

Începuturi

Pentru cei care mă cunosc mai puțin, am să vă expun pe scurt parcursul meu de formare și profesional. În 1989 am absolvit Liceul "Ienăchță Văcărescu" din Târgoviște. Am plecat apoi la București pentru a-mi urma visul de a deveni profesor de chimie, având un model în familie. M-am căsătorit, am născut un băiețel și am absolvit facultatea de Chimie din cadrul Universității București, cu o lucrare de licență în "combinații complexe". După absolvirea facultății am intrat, în octombrie 1994, în rândul primului eșalon de preparatori universitari din instituția noastră. Eram la început și, pentru că nu aveam infrastructura de cercetare existentă acum, m-am înscris la doctorat la Universitatea București. După câțiva ani, avându-l ca mentor pe regretatul profesor universitar Silviu Jipa, modelul meu de cercetător înnăscut, am finalizat și susținut în 2004 o teză de doctorat legată de "degradare ... și modalități de împiedicare a acestui proces". Petrecând multe zile lângă echipamentele de cercetare, am învățat de la profesorul Jipa ce înseamnă să fii dedicat, modest și altruist.

Alături de colegi în UVT

Între timp am parcurs diferitele trepte didactice (1997-asistent, 2000-şef de lucrări şi 2004-conferenţiar), m-am dedicat total activităţii în universitate, nu numai din punct de vedere didactic şi ştiinţific, ci şi prin participarea şi coordonarea unor proiecte de cercetare şi formare derulate la nivel naţional şi internaţional. În acest fel am ajuns în 1997 să fac un stagiu legat de calorimetrie diferenţială (care la nivelul universităţii era o utopie pe atunci) la Université de Compiègne din Franţa, având-o ca mentor pe doamna profesor dr. Daniele Clausse, de la care am învăţat multe lucruri din punct de vedere ştiinţific, dar mai ales despre cum se conduce o echipă şi cum se gestionează activitatea unui laborator de cercetare. În acelaşi timp, am identificat multe aspecte din sistemul educaţional francez, şi nu numai, pe care am încercat apoi să le adaptez şi să le implementez pe parcursul anilor în care am activat ca secretar ştiinţific, decan, respectiv prorector. Ca secretar ştiinţific am avut onoarea să întâlnesc un alt mentor, pe care l-am pierdut de curând, profesorul Marin Iordan. Am furat (căci meseria nu se învaţă, ci se fură!) şi de la dânsul câteva lucruri importante: răbdarea, minuţiozitatea, atenţia pentru detalii, dar mai ales dedicarea pentru activitatea didactică, grija pentru studenţi. Am învăţat că deşi în sala de curs sunt numai doi ochi care te urmăresc, atunci merită cu prisosinţă să îţi duci demonstraţia sau argumentaţia până la capăt şi să o repeţi chiar, până când ochii aceia sclipesc. Aşadar am început să lucrez într-un laborator în care am gasit o masă, un pahar Erlenmeyer pe ea şi un dulap de metal uzat, şi am ajuns să lucrez într-o universitate cu spaţii educaţionale moderne şi un institut de cercetare cu o dotare de invidiat pentru multe centre universitare naţionale şi internaţionale. Nu a fost uşor acest parcurs! A implicat multă răbdare, muncă, timp şi suflet investit. Poate de aceea eu mă identific total cu universitatea ... şi timpul a trecut cât am clipit!

Cum văd viitorul

Muncind împreună

Elementul esenţial îl constituie ideea de apartenenţă la elita academică. Nu oricine poate deveni o asemenea elită, desigur. Dar orice cadru didactic sau cercetător aspiră la a deveni astfel. Calea, drumul spre ideal poate fi mai important uneori decât atingerea idealului. Iar acest lucru nu se poate realiza decât prin muncă serioasă, profesionalism și dedicație. Meseria de profesor/cercetător se impune a fi dublată de o aspirație pentru atingerea unei vocații profesorale. Este precum trecerea de la profesor la maestru. Poate că unora li se pare imposibilă această trecere, cunoscând-și limitele. Dar nimic nu ne împiedică să nu încercăm. Avem toate instrumentele, cadrul instituțional, condițiile materiale, avem așadar șansa extraordinară de a face parte din cea mai înaltă formă de instituție culturală, Universitatea! Nu ar fi păcat să nu depunem toate eforturile pentru a deveni cei mai buni în aria pe care o acoperim? Suntem aici pentru a ne cizela intelectual și caracterial. Un caracter solid reclamă un intelect solid și invers. Acesta este și idealul educației de tip tradițional, cel la care marile sisteme educaționale din lume (și din Europa în special) încearcă astăzi să revină treptat, prin ajustări și adaptări la extraordinarul progres tehnologic și teoretic, dar care suferă și el la rândul său de anumite dezechilibre. Iar când vorbesc despre acest învățământ clasic/tradițional nu trebuie să înțelegeți că îndemn la o revenire la formele acestui tip de educație. Ci mă refer la valorile sale, conținutul concret al său, valori care s-au uitat treptat și care astăzi sunt văzute a fi de neocolit pentru ființa umană. O cultură generală solidă a unui absolvent de facultate nu este un lucru fără sens! O cultură umanistă fără atingerea unor componente matematice/științifice din corpul dur al științelor, iar nu este eficientă! O cultură științifică lipsită de aspecte umaniste conduce la o abrutizare a caracterelor umane! Cum se poate efectiv face acest lucru? Nu vorbim despre o viziune utopică. Avem totul la îndemână. Conlucrarea universitară, chiar în contextul presiunilor impuse de la niveluri extrauniversitare, lasă loc inovației și inventivității în acest sens. Edificiul nostru universitar trebuie să fie deopotrivă și frumos/estetic și util/eficient. Aceste două valori nu sunt incompatibile.

Scrisoare deschisă adresată tuturor membrilor UVT (citiți mesajul integral)

Puteți să primiți mesaje din partea mea

Mi-ar face plăcere să vă contactez, dacă doriți !
Putem să discutăm despre trecut, prezent și viitor.
Trebuie doar să precizați adresa de email.

Laura Monica Gorghiu

-pentru RECTOR -

  • White Facebook Icon
  • White Twitter Icon
  • White Instagram Icon

© 2020 - Laura Monica Gorghiu


lgorghiu@gmail.com

+40742329970